Studiile psihologice despre persoanele care au suferit răni fizice și psihice în urma unui accident de mașină au descoperit anumite valențe care merită luate în considerare atunci când se face evaluarea sunei persoane care a suferit un accident de mașină.
S-a constatat că victimele accidentelor de motor au scoruri înalte de evitare, comparabile cu cele raportate de supraviețuitorii de traume ca incendii (McFarlane, 1988b) sau mai multe împușcături (Creamer, Burgess, si Pattison, 1992). Acest nivel ridicat de stres posttraumatic indică faptul că mulți pacienți prezintă simptome de bază ale Tulburării de Stres Posttraumatic în perioada imediată unui accident de mașină. Mai mult, o treime dintre pacienți au raportat niveluri extreme de anxietate. Deși cele mai multe victime par să se adapteze la trauma lor, la câteva luni de la externarea din spital, un procent mai mare de pacienți au experiențe de anxietate, intruziuni, simptome de evitare. Un aspect ar fi și faptul că amintirile traumei joacă un rol important în existența sau nu a amintirilor intruzive. S-a constatat că cei care nu își mai amintesc evenimentul în urma lovirii la cap, au șanse mai puține de a experimenta flashback-uri și coșmaruri. (Journal of Traumatic Stress, Vol. 9, No. 2, 1996 Initial Posttraumatic Stress Responses Following Motor Vehicle Accidents Richard A. Bryant I and Allison G. Harvey).
În ceea ce privește spijinul familiei, un experiment în Norvegia a arătat că sentimentele de neajutorare pot fi contracarate printr-o combinație de confruntare cu realitatea și sprijin emoțional. În urma unui accident masiv de circulație, familiiile victimelor au fost incluse într-un program de sprijin de urgență, li s-au oferit condiții de cazare, informare corectă asupra stării supraviețuitorilor, limitarea accesului presei și suport terapeutic atât cât a fost nevoie pe toată durata funerariilor și însănătoșirii supraviețuitorilor. La un an de la accident, cele mai multe familii au călătorit la locul accidentului în Norvegia pentru o ceremonie comemorativă. Vizita la locul accidentului arată că familiile au dorit cu tărie să confrunte realitatea, ca parte a doliului și a procesului de adaptare. (Journal of Traumatic Stress, Vol. 8, No. 3, 1995 Confrontations with Reality: Crisis Intervention Services for Traumatized Families After a School Bus Accident in Norway Dagfinn Winje 1 and Annicken Ulvik2)
Literatura de specialitate sugerează că deși oamenii au trecut prin evenimentele cele mai traumatice pot percepe măcar o parte pozitivă ca urmare a luptei lor cu tragedia: schimbări în percepția de sine, schimbări în relațiile interpersonale și a filozofiei de viață. (Journal of Postaumatic Stress, VoL 9, No. 3, 1996 The Posttraumatic Growth Inventory: Measuring the Positive Legacy of Trauma Richard G. Tedeschi I and Lawrence G. Calhoun)
Sunt aici să te susțin.
Aștept mesajul tău.