Ce este anxietatea de performanță la copii?

Anxietatea de performanță este o reacție emoțională și fiziologică la așteptările de succes sau evaluare. Aceasta poate fi declanșată de factori interni, cum ar fi perfecționismul, sau externi, precum așteptările părinților, profesorilor sau colegilor.

Manifestările pot fi variate:

• tensiune și nervozitate înainte de activități evaluative;
• temeri exagerate legate de eșec;
• dificultăți de concentrare și blocaje cognitive;
• simptome fizice precum dureri de stomac, dureri de cap sau palpitații;
• retragere socială sau evitarea situațiilor în care se așteaptă performanță.
În cazul copiilor, anxietatea de performanță poate influența nu doar rezultatele școlare sau sportive, ci și stima de sine și relațiile cu ceilalți.

De ce apare anxietatea de performanță?

Anxietatea de performanță se dezvoltă printr-o combinație de factori:

• Perfecționismul interiorizat: copiii care cred că trebuie să fie perfecți pentru a fi acceptați pot trăi constant frica eșecului.
• Presiunea parentală sau școlară: așteptările ridicate și criticile excesive pot crea senzația că „nimic nu e suficient de bine”.
• Experiențe trecute de eșec: un copil care a fost aspru judecat pentru greșeli anterioare poate deveni anxios înainte de orice provocare.
• Compararea constantă cu ceilalți: mediile competitive și rețelele sociale pot amplifica sentimentul că nu ești niciodată suficient de bun.

Cum se manifestă în viața de zi cu zi

Anxietatea de performanță nu se limitează la momentele de evaluare. Ea poate afecta întreaga viață a copilului:

• Școală: dificultăți de concentrare, temeri legate de teste sau prezentări;
• Activități extrașcolare: evitarea concursurilor sau performanțelor sportive;
• Relații sociale: retragere din jocuri sau conflicte cu colegii, din cauza fricii de comparație;
• Sănătate fizică: oboseală, tulburări de somn, dureri de cap sau stomac.

Strategii pentru a gestiona anxietatea de performanță la copii

1. Validarea emoțiilor copilului
Primul pas este să recunoaștem și să acceptăm temerile copilului fără a le minimaliza. În loc să spui „Nu e mare lucru”, este mult mai eficient să spui: „Îmi dau seama că ești emoționat înainte de test, și e normal să simți asta.” Această abordare transmite copilului mesajul că emoțiile lui sunt legitime și că poate să le exprime fără teamă de judecată.

2. Concentrarea pe proces, nu pe rezultat
Încurajarea copilului să se concentreze pe efortul depus și pe învățarea dobândită, mai degrabă decât pe note sau medalii, reduce presiunea performanței. De exemplu, la finalul unei competiții sportive, poți întreba: „Cum te-ai simțit jucând? Ce ai învățat astăzi?” în loc de „Ai câștigat?”

3. Setarea unor așteptări realiste
Este important ca obiectivele să fie adaptate la capacitățile reale ale copilului, nu la standardele altora. Compararea constantă cu colegii poate crește anxietatea. Părinții și profesorii pot încuraja progresul personal, arătând copilului că îmbunătățirea treptată este mai valoroasă decât perfecțiunea imediată.

4. Tehnici de relaxare și mindfulness
Exercițiile de respirație profundă, meditația ghidată pentru copii sau activități creative precum desenul sau muzica ajută la reglarea emoțiilor. De exemplu, copilul poate inspira adânc timp de 4 secunde, reține aerul 4 secunde și expiră 6 secunde, repetând de câteva ori pentru a calma sistemul nervos.

5. Modelarea comportamentului părinților
Copiii învață prin observație. Părinții care își gestionează stresul, acceptă imperfecțiunea și abordează greșelile ca oportunități de învățare transmit același mesaj copiilor. Expresii precum „Am greșit, dar am învățat ceva nou” le arată că eșecul este normal și parte din procesul de creștere.

6. Organizarea și rutina
Stabilirea unui program predictibil pentru teme, activități extrașcolare și timp de relaxare reduce sentimentul de haos și control scăzut, factori care pot amplifica anxietatea. O rutină constantă oferă copilului siguranță și stabilitate emoțională.

7. Sprijin profesional
Când anxietatea devine copleșitoare sau afectează viața de zi cu zi, psihologii sau consilierii școlari pot folosi terapii cognitiv-comportamentale și alte tehnici adaptate copiilor pentru a-i ajuta să gestioneze gândurile anxioase și să dezvolte strategii eficiente de coping.

8. Exerciții de vizualizare și afirmare pozitivă
Copilul poate învăța să-și imagineze cu succes scenarii care îl sperie, precum prezentarea unui proiect sau participarea la un concurs. Afirmațiile pozitive simple, precum „Sunt pregătit și pot face față provocării”, pot reduce tensiunea și frica de eșec.

Anxietatea de performanță la copii nu trebuie privită ca un simplu obstacol temporar, ci ca un semnal că micuțul are nevoie de sprijin și înțelegere. Presiunea constantă de a fi „cel mai bun” poate afecta stima de sine, bucuria activităților și relațiile sociale, transformând momentele care ar trebui să fie plăcute în surse de stres și frică.

Prin validarea emoțiilor, stabilirea unor așteptări realiste și exersarea strategiilor de relaxare și coping, părinții și educatorii pot ajuta copilul să transforme anxietatea într-un motor de creștere și învățare. Este important să îi oferim copilului mesajul că valoarea sa nu depinde de note, medalii sau laude, ci de curajul de a încerca, de a învăța și de a se dezvolta pas cu pas. Astfel, copilul învață să gestioneze presiunea cu echilibru, încredere și reziliență, dezvoltând o relație sănătoasă cu succesul și eșecul.