Doliul nu apare doar atunci când pierdem o persoană

Cuvântul „doliu” este asociat cel mai frecvent cu moartea unei persoane dragi. În realitate, procesul de doliu poate apărea după multe tipuri de pierderi.

Putem trăi o formă de doliu după:
• încheierea unei relații;
• pierderea unui loc de muncă sau schimbarea carierei;
• mutarea într-un alt oraș sau într-o altă țară;
• plecarea copiilor de acasă;
• renunțarea la un proiect important;
• încheierea unei etape de viață.

Nu suferim doar după ceea ce am avut, ci și după ceea ce am crezut că va fi.

Uneori, odată cu o schimbare, renunțăm la planuri, la rutine, la relații și la o versiune a noastră care a existat într-un anumit context.

De ce doare o schimbare pe care am ales-o

Faptul că luăm o decizie nu înseamnă că emoțiile noastre se aliniază imediat cu ea.

Putem ști rațional că o relație nu ne mai face bine și, în același timp, să ne fie dor de persoana respectivă. Putem fi convinși că un nou loc de muncă este o alegere mai bună și totuși să simțim nostalgie față de vechii colegi sau de rutina pe care o aveam.

Două adevăruri pot exista în același timp: „Era nevoie să plec” și „Îmi este greu că am plecat”.

A accepta această contradicție este o parte importantă a procesului de adaptare.

Pierderea familiarului

Mintea noastră se atașează de ceea ce cunoaște. Rutinele, locurile, oamenii și obiceiurile ne oferă predictibilitate.

Chiar și o situație care nu era ideală poate avea un avantaj important: era familiară.

Odată cu schimbarea apare necunoscutul. Iar această trecere poate crea o perioadă în care vechiul nu mai există, dar noul nu a devenit încă suficient de stabil.

În acest spațiu de tranziție putem simți confuzie, neliniște sau dorința de a ne întoarce la ceea ce am lăsat în urmă, chiar dacă știm că nu ni se mai potrivea.

Nostalgia nu înseamnă că ai luat decizia greșită

Unul dintre cele mai dificile aspecte ale schimbării este tendința de a interpreta tristețea drept dovadă că am greșit.

„Dacă îmi este dor, poate nu trebuia să plec.”

„Dacă sunt trist, poate decizia mea nu a fost bună.”

Însă nostalgia este firească. Faptul că o etapă s-a încheiat nu șterge lucrurile frumoase pe care le-am trăit în ea.

Putem păstra amintiri bune și, în același timp, să recunoaștem că avem nevoie să mergem mai departe.

Cum se poate manifesta doliul după o schimbare

Fiecare persoană trăiește diferit o astfel de tranziție. Pot apărea:
• momente de tristețe sau nostalgie;
• dor după oameni, locuri sau rutine;
• îndoiala legată de decizia luată;
• iritabilitate sau sensibilitate crescută;
• senzația de dezorientare;
• dificultatea de a te bucura imediat de noua etapă;
• tendința de a idealiza ceea ce ai lăsat în urmă.

Aceste trăiri nu înseamnă neapărat că trebuie să te întorci. Ele pot face parte din adaptarea la pierderea unei realități familiare.

Cum putem traversa mai sănătos această perioadă

1. Permite-ți să fii trist

Nu trebuie să demonstrezi că ai luat decizia corectă fiind fericit imediat. Schimbarea poate fi bună și dureroasă în același timp.

2. Evită să idealizezi trecutul

În perioadele dificile avem tendința de a ne aminti mai ales momentele bune. Poate fi util să îți amintești și motivele pentru care ai ales schimbarea.

3. Dă-ți timp să construiești ceva nou

O etapă nouă nu devine „acasă” peste noapte. Relațiile, rutina și sentimentul de siguranță se construiesc treptat.

4. Păstrează ceea ce a fost valoros

A merge mai departe nu înseamnă că trebuie să ștergi trecutul. Poți integra experiențele, lecțiile și amintirile într-o etapă nouă a vieții.

5. Nu te judeca pentru emoțiile contradictorii

Poți simți ușurare și tristețe, entuziasm și teamă, libertate și dor în aceeași perioadă. Emoțiile nu trebuie să fie perfect coerente pentru ca decizia ta să fie validă.

Rolul psihoterapiei

Uneori, o schimbare importantă poate activa pierderi mai vechi sau poate genera dificultăți de adaptare care persistă.

Psihoterapia poate oferi un spațiu în care persoana să înțeleagă ce anume pierde odată cu schimbarea, ce îi este greu să lase în urmă și ce are nevoie să construiască în noua etapă.

Procesul terapeutic nu urmărește să elimine tristețea, ci să ajute persoana să o înțeleagă și să o integreze fără să rămână blocată în trecut.

Concluzie

Uneori, cele mai potrivite decizii nu sunt și cele mai ușoare.

Putem alege să încheiem o etapă și totuși să suferim după ea. Putem ști că trebuie să mergem înainte și, în același timp, să privim în urmă cu dor.

Doliul după o schimbare este o formă firească de adaptare la ceea ce pierdem atunci când viața noastră se transformă. Nu anulează valoarea deciziei și nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem.

A merge mai departe nu presupune să uităm ceea ce a fost, ci să îi facem loc în povestea noastră și să acceptăm că unele începuturi au nevoie, înainte de toate, de timp pentru a se așeza.