Atacurile de panică și agorafobia
Atacul de panică este o reacție fiziologică la teamă și este declanșat de creierul nostru primitiv, când, pentru a se salva din fața pericolelor din mediu, omul se angaja în diverse strategii de supraviețuire. Teama este deci un mecanism de apărare însă în atacul de panică este nejustificată deoarece se află în relație cu o situație pentru care majoritatea oamenilor nu simt panică sau teamă.
Atacul de panică se caracterizează printr-o perioadă de disconfort sau frică de moarte intensă însoțită de cele mai multe ori de urmatoarele simptome: palpitaţiile, transpiraţie, tremorul sau trepidaţia, senzaţia de scurtare a respiraţiei sau de strangulare, senzaţia de sufocare, durere sau disconfort precordial, greaţă sau detresă abdominală, ameţeală sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-şi pierde controlul sau de „a nu înebuni”, frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de căldură( DSM IV). În timpul atacului, persoana poate gândi că este în pericol de moarte și caută soluții pentru a scăpa.
Soluțiile încercate pot fi: evitarea, solicitarea de ajutor, tentativa de control a propriilor emoții.
În unele situații atacurile de panică sunt însoțite de agorafobie. Elementul esenţial îl constituie anxietatea în legătură cu faptul de a se afla în locuri sau în situaţii din care scăparea poate fi dificilă (sau jenantă), sau în care nu este accesibil ajutorul în eventualitatea unui atac de panică ori a unor simptome similare panicii.
Anxietatea duce de regulă la comportamente de evitarea a spațiilor publice, de a ieși singur din casă, de a merge în parc la plimbare, de a merge la cumpărături ori muncă.
Distribuie!
Share on Facebook
Share on Twitter
Share on Linkedin
Share on Pinterest
Sunt aici să te susțin.
Aștept mesajul tău.
