1. Perioadă distinctă de dispoziție ridicată, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă cu durata de cel puțin o săptămână (sau cu orice durată dacă a fost necesară spitalizarea).
2. În cursul perioadei de perturbare dispozițională, trei (sau mai multe) din simptomele următoare au persistat (patru dacă dispoziția nu este decât iritabilă) și au fost prezente într-un grad semnificativ:

(l )   stimă de sine inflaționată sau grandiozitate.

• nevoie descrescută de somn (de ex., se simte odihnit după numai 3 ore de somn).
• mai vorbăreț ca de obicei sau presiunea de a vorbi continuu.
• fugă de idei sau senzația subiectivă că gândurile aleargă.
• distractibilitate (atenția este atrasă prea ușor de stimuli externi neimportanți sau irelevanți).
• creșterea activităților orientate către un scop (fie social – la muncă sau școală- fie sexual) sau agitație psihomotorie.
• implicare excesivă în activități plăcute care au potențial ridicat de consecințe negative (de ex. angajarea în serii de cumpărături necontrolate, legături sexuale indiscrete sau investiții necugetate în afaceri).

1. Simptomele nu îndeplinesc criteriile de episod afectiv mixt.
2. Tulburarea dispoziției este suficient de severă pentru a cauza alterarea marcată a funcționării ocupaționale sau a activităților sociale uzuale sau a relațiilor cu alții, sau pentru a necesita spitalizarea pentru a preveni să își facă rău sieși sau altora, sau există elemente psihotice.
3. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament sau alt tratament) sau ale unei condiții medicale generale (de ex., hipertiroidia).

Notă: Episoadele de aspect maniacal cauzate în mod clar de tratamentul somatic antidepresiv (de ex., medicație, terapie electroconvulsivantă, fototerapie) nu trebuie luate în considerare în elaborarea diagnosticului de tulburare bipolară I.