Tulburarea de personalitate este o afecțiune mintală, fiind marcată de un model de neîncredere și suspiciune față de ceilalți, fără a exista motive întemeiate pentru a fi suspicios sau mereu în gardă. Persoanele ce suferă de paranoie, cred că cei din jurul lor încearcă în mod constant să le facă rău.
Astfel, este marcată de un tipar pe termen lung de neîncredere și suspiciune față de cei din jur. Indivizii cu tulburare paranoică de personalitate sunt convinși că alții vor să îi înjosească sau să îi amenințe integritatea în vreun fel. De asemenea, aceștia nu consideră că modul în care se comportă și gândesc este problematic.
Tulburarea de personalitate face parte dintr-un grup de afecțiuni numit tulburări de personalitate excentrică. După cum spune și numele, acești oameni au un caracter excentric și neobișnuit în comparație cu persoanele din jurul lor.
Un lucru important de menționat este faptul că indivizii nu experimentează iluzii sau halucinații, precum se întâmplă în cazul schizofreniei sau episoadelor maniacale severe din cadrul bipolarității.
Persoanele cu PPD se află mereu într-o stare de apărare. Ei sunt convinși că ceilalți încearcă în mod constant să îi rănească sau înjosească. Convingerile lor sunt în general nefondate, la fel și obiceiurile de învinovățire și neîncrederea cu care trăiesc. Acestea interferează cu capacitatea omului de a forma relații interumane apropiate sau viabile. Prin urmare, persoanele suferinde își limitează drastic viața socială.
Astfel de persoane vor manifesta:
Recunoașterea unui astfel de comportament poate fi o provocare, deoarece fiecare individ are caracteristici specifice, în funcție de cauzele care au declanșat tulburarea paranoică de personalitate. În principiu, acești oameni vor da dovadă de un comportament repetitiv și rigid. Adeseori, devin incapabili să se adapteze la situații noi sau să înțeleagă alte puncte de vedere.
De asemenea, indivizii prezintă dificultăți în reglarea și gestionarea emoțiilor. Acest lucru se manifestă adesea prin schimbări bruște de dispoziție și reacții extreme, chiar dacă este vorba de situații obișnuite.
Cei ce suferă de tulburarea paranoică de personalitate percep distorsionat realitate. Unele persoane tind spre izolare socială și evitarea interacțiunii inter-umane. Pot avea dificultăți în menținerea propriilor obiective pe termen lung, schimbându-și adesea planurile sau direcția vieții lor. Sunt persoane nesigure pe propriile lor puteri, fiindu-le aproape imposibil să stabilească relații sănătoase cu cei din jur.
Oamenii de știință încă nu au găsit cauza exactă ce declanșează tulburarea paranoică de personalitate. Cu toate acestea, ea include o combinație de factori de mediu, dar și biologici. Cercetătorii obișnuiau să creadă că există o legătură între PPD, schizofrenie și personalitatea schizotipală. Studiile realizate de atunci au arătat că acest lucru nu este posibil.
Această personalitate continuă să se dezvolte pe măsură ce copilul sau adolescentul crește. Astfel, un individ poate fi diagnosticat doar după vârsta de 18 ani. Cu toate acestea, PPD poate fi greu de diagnosticat, deoarece majoritatea persoanelor nu cred că există o problemă în comportamentul lor sau modul în care privesc viața în general.
În momentul în care caută ajutor, persoana declară anxietate sau depresie din cauza problemelor ce sunt declanșate de PPD, precum divorțul sau relațiile pierdute. Atunci când un psiholog sau psihiatru suspectează că cineva ar putea suferi de o astfel de tulburare, îi va adresa individului întrebări ample, generale, asupra cărora nu poate răspunde defensiv sau ostil. Acestea pot fi legate de:
Răspunsul este da. Aproximativ 75% dintre persoanele cu tulburare paranoică de personalitate prezintă o altă tulburare de personalitate. Cele mai frecvente sunt:
De asemenea, indivizii cu PPD au șanse mai mari de a consuma alcool sau substanțe interzise. În cele din urmă PPD se poate trata prin psihoterapie, precum terapia cognitiv-comportamentală sau terapia comportamentală dialectică.
Sunt aici să te susțin.
Aștept mesajul tău.>