Articole

Impactul traumei asupra sănătății mintale

Evenimentul traumatic și trauma psihică sunt două concepte diferite, dar strâns legate între ele. Evenimentul traumatic constă în experiența ce a declanșat trauma propriu-zisă, în timp ce trauma psihică este rezultatul impactului ce persistă în urma evenimentului traumatic.

Acestea fiind spuse, trauma psihică este reacția evenimentului traumatic, reflectând modul în care aceasta afectează psihicul unei persoane pe o perioadă îndelungată de timp. Însă, nu orice eveniment traumatic duce spre dezvoltarea unei traume psihice. Reacția variază de la o persoană la alta, fiind influențată de suportul primit în perioada imediat următoare.

Tipuri de traume conform clasificării realizate de Franz Ruppert

Pornind de la ideea că în spatele fiecărei traume se ascunde un conflict emoțional central, apariția lor este determinată de mai multe circumstanțe:

situații negative care te-au marcat profund, precum neglijența părinților față de propriile tale nevoi emoționale, moartea unei persoane dragi, abuzul suferit la un moment dat etc.;
modul în care aceste experiențe negative te-au afectat, lucru extrem de personal, care este diferit de la un individ la altul.

Modul în care-ți percepi trăirile din viață nu poate fi dictat de nimeni. Este un lucru personal, iar intensitatea este diferită de la un caz la altul. Acest aspect este în strânsă legătură de modul în care ești construit, factorii înconjurători sociali și culturali, dar și procesul de dezvoltare prin care ai trecut de-a lungul anilor, mai ales în timpul copilăriei.

Cu toate acestea, există lucruri în comun în toate formele de traume existente:

vulnerabilitatea;
lipsa de apărare.

Apare frica, neîncrederea în oamenii din jur, frica de a fi umilit, abandonat, cu alte cuvinte, frica de tot ce te înconjoară. Există mai multe tipuri de traume:

de pierdere;
de atașament/iubire;
de identitate;
de a deveni agresor.

Fiecare tip de traumă prezintă mai multe faze, după cum au demonstrat Fischer și Riedsser:

faza expozitorie peri-traumatica;
faza de negare;
faza de invazie a gândurilor;
faza de perlaborare
faza de concluzie relativa

PTSD – sindromul stresului post-traumatic

Unele persoane ajung să dezvolte inclusiv tulburarea de stres post-traumatică. În marea majoritate a cazurilor, apar niște simptome pe baza cărora nu se poate aloca un diagnostic. Acești indivizi au reușit să identifice propriile mecanisme prin care au făcut față emoțiilor copleșitoare. Astfel, impactul traumei asupra sănătății mintale este subtil, dar distructiv.

Cel ce suferă de PTSD va prezenta anumite simptome, incluzând anxietate generalizată. În plus, persoana afectată, va manifesta un comportament de evitare în ceea ce privește anumite locații, persoane sau evenimente importante care au loc în viața sa, pentru a nu declanșa factorii psihologici care au contribuit la crearea traumei.

Factorii ce te fac mai predispus la dezvoltarea sindromului post-traumatic sunt:

lipsa de sprijin în urma evenimentului negativ;
durerea resimțită în organism în urma unui accident;
anxietatea sau depresia preexistentă.

O astfel de tulburare perturbă funcționarea normală a suferindului, influențându-i în mod direct:

abilitățile de a răspunde nevoilor zilnice;
abilitățile de a realiza cele mai elementare sarcini.

Simptomele traumelor puternice

Un eveniment traumatic de o astfel de intensitate nu este clasat undeva în trecutul persoanei și uitat acolo, ci ea va retrăi zi de zi, în mod repetat, experiențele suferite, reacționând ca și cum evenimentul nu a încetat niciodată și continuă să le întunece viața.

Astfel, există o categorie largă de simptome manifestate diferit de la un caz la altul:

amintiri ale evenimentului, atât mirosuri, sunete și imagini, cât și sentimente sau emoții puternice;
coșmaruri;
flashback-uri;
reacții emoționale intense;
simptome fizice – transpirații, tensiuni musculare; bătăi accelerate ale inimii;
încercarea de evitare a oricărui aspect legat de traumă;
memorie încețoșată;
pierderea interesului pentru activitățile normale sau plăcute;
dorința de izolare și detașare față de cei din jur;
limitarea perspectivelor legate de viitor;
odihnă agitată, somn întrerupt constant;
hipervigilență – mereu pregătiți ca ceva rău să se întâmple;
sentimente de nervozitate accentuate;
dificultăți de concentrare;
căutarea constantă a semnalelor de pericol;
izbucniri nervoase, iritabilitate.

În cazul PTSD, sindromului post-traumatic, simți mereu nevoia de a te afla în defensivă chiar dacă nu există nici un pericol în momentul prezent.

Din fericire, există vindecare, iar călătoria prin care vei trece te va ajuta să renaști, să simți din nou că trăiești. Traumele au capacitatea de a-ți sabota viața, de a te lăsa prins în trecut, apărând acele capcane mentale de care, cu ajutorul unui psiholog și psihoterapeut ce are cunoștințe profunde, vei putea din nou să te bucuri de propria ta viața, preluând din nou frâiele.